Călătorului care îşi propune să ajungă la Dălhăuţi i-ar fi pe deplin răsplătită truda chiar şi numai prin şansa de a se închina la Icoana Maicii Domnului cea făcătoare de minuni. Dar mănăstirea are multe alte daruri cu care să îşi răsplătească pelerinii. Cele două biserici , una din zid şi cealaltă din lemn, ambele monumente istorice; Sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic Talaleu şi ale Sfântului Ignatie cel Nou de la Constantinopol, colecţia muzeală de obiecte de cult şi icoane vechi , provenind din cea de-a treia biserică, aflată astăzi în ruină în urma cutremurului din 1977.

     Curtea mănăstirii plină de flori, aerul curat, freamătul pădurii care înconjoară mănăstirea, cântecul păsărilor , constucţiile noi în armonie cu vechile chilii , toate acestea conferă întregului ansamblu o atmosferă de colţ de rai. Dar mai presus de toate, ceea ce îi face pe cei mai mulţi vizitatori să revină aici ori de câte ori au prilejul , sau ori de câte ori au de trecut printr-o cumpănă a vieţii, este cucernicia care pluteşte în tot ceea ce te înconjoară în această mănăstire, sentimentul de reculegere şi curăţenie sufletească de care oricine păşeşte pe poarta mănăstirii parcă este cuprins prin simpla prezenţă în aceast sfânt locaş în care a vieţuit în alte veacuri Sfântul Vasile de la Poiana Mărului.

     La capătul unui pitoresc drum prin codrii Dălhăuţilor, după ce în dreapta ne întîmpină o frumoasă troiţă din lemnn sculptat, accesul în mănăstire se face, printr-o poartă-clopotniţă impunătoare, care face parte din ansamblul costrucţiilor ridicate după 1990.

     Mănăstirea este construită pe coasta destul de abruptă a unui deal, astfel încât până la intrare şi apoi până sus, la cele două biserici se urcă pe trepte de piatră şi pe drumul în pantă, amintind de accesul într-o adevarată cetate medievală. După ce treci pe sub arcada pictată a intrării te întâmpină o pajiste verde , plină de flori şi pomi, înconjurată din toate laturile de chiliile şi clădirile administrative ale mănăstirii.

     Biserica de zid, cu hramul “Izvorul Tămăduirii”, a fost înălţată între anii 14661-1468, însă în 1829 a fost reconstruită din temelie. Are formă de navă, cu contraforţi puternici instre rasarit . Biserica nu are turlă şi este acoperită cu tablă. Este luminată prin două ferestre înguste aşezate în naos, pe pereţii sudic şi nordic.

     Biserica din lemn "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril", construită conform pisaniei în 1810, este aşezată pe fundaţie de piatră şi are formă de cruce.