În anul 1696, domnul Constantin Brâncoveanu prin ordin domnesc decreta realizarea mai multor ciușmele pentru o mai bună alimentare cu apă a localnicilor din partea muntenească a Focșaniului. Pe locul celei mai vechi fântăne clădite prin decretul de la 1696, serdarul Costache Robescu, în 1810, pune bazele unei biserici care va fi întipărită în memoria focșănenilor drept „biserica Robescu", ea fiind învecinată conacului boieresc al Robeștilor.

În pofida patronajului familiei Robescu, asupra bisericii s-au abătut mai multe calamități care i-au deteriorat starea, aducând-o în prag de ruină la finalul secolului al XIX-lea. Printre aceste calamități amintim: cutremurul din 1838 care a dus la crăparea turlei, incendiul din 1854 care a învăluit biserica și casa aferentă, în care erau depozitate mai multe obiecte de cult (valoarea pagubei a atins suma de 50.000 de lei) și distrugerile pricinuite de cutremurul din noiembrie 1940.

În anul 1893, biserica se afla în ruină, fapt pentru care Iancu C. Robescu (nepotul familiei) donează biserica și anexele din curte, garnizoanei militare din Focșani alături de suma de 6.000 de lei pentru asigurarea reparațiilor. În cadrul proiectului de reabilitare, Ministerul de Război, cu ajutorul sumelor dobăndite de la donatori, dar și de la militarii garnizoanei, reface stricăciunile anterioare, oferindu-i lăcașului de cult o nouă viață. Începând cu 1893 și până la 1 august 1948 (leagea cultelor desfințează cercul militar) biserica a slujit în permanență drept lăcaș de cult pentru garnizoană.

După cutremurul din 1940, biserica a străbătut o perioadă grea, dat fiind că între 1941-1943 România se afla în plină conflagrație mondială. În acest context, reabilitarea capelei militare s-a datorat eforturilor mari depuse de către soldații garnizoanei, dar mai ales datorită strădaniilor comandantului Diviziei VI – gen. Mihail Lascăr și a preotului Teodor Gheorghiu. În cadrul proiectului de reabilitare au fost recondiționate picturile și decorul grav afectat; lucrările fiind supravegheate de preotul militar Nicolae Bălănuță.

Catapeteasma bisericii a fost realizată în anul 1855, din lemn scluptat, având icoane aplicate. Autorul acestor picturi a fost pictorul Basarab, în timp ce năframa de deasupra ușilor împărățești a purtat semnătura pictorului Romano. Picturile realizate între 1942-1943 au fost săvărșite de către pictorul focșănean A. Cantini.

În lunga ei viață, capela militară a asistat la importante evenimente pentru urbea focșăneană, biserica fiind în 1832 printre primele lăcașe care l-au primit printr-o slujbă oficială pe generalul rus Pavel Kisellef.

„Marți- dimineața, la 6 decembrie, cum a început împăratul zilei pe albastrul firmamentului a se înălța, s-au adunat mai întâi toate trupele de roșiori (rusești) aici aflătoare la un loc și de acolo în de acolo în șir au mers în urma muzicanților până la biserica numită a Robescului, de unde eșind întâi înaintea acelei biserici și în șir și după glăsuirea de trei ori rostire ca dintr-o gură «Ura!», s-au dus îndepărtându-se.”

De asemenea, sub acoperișul acestei biserici au poposit osemintele eroinei de la Jiu și Muncelu, Ecaterina Teodoroiu, în momentul în care acestea erau transportate înspre locurile natale ale eroinei, Tg. Jiu. Cu această ocazie, timp de trei zile Focșaniul a adus un omagiu eroinei „fiind socotită fiică a Gorjului și adoptivă a Vrancei." 

Structural „biserica are planul în formă de navă cu pridvor, pronaos, naos și altar, cu turla pronaos, zidită sub nivelul străzii la 0,50 m. În pronaos se află mormântul ctitorilor acoperit de o placă de marmură și inscripționat cu numele celor decedați, precum și cu decorații florale. Fațadele sunt ritmate de cadre dreptunghiulare separate de profile plate de tencuială. Intrarea principală este marcată de un fronton triunghiular și ornamentație vegetală." (Patrimoniul Cultural Național construit din Jud. Vrancea – Muzeul Vrancei).